Come il fum jo mi alci lisêr come lui cjalt e lisêr come lui da len a fûc da om a preiere A cjamine la cjere e cun jei a si mouf il dì e la gnot, a cjamine e a si ferme a mostrâ las stagjons las zornades las ores Sestu om o furmie? sestu ale o une fôe? tu seis 'un'; tu seis 'dut'; tu seis gote e mâr A cjamine come une mâri drete ch'a sa dut dai siei fîs e ju cîr a ju puarte a ju scolte a ûr cjante daûr a ûr cjante daûr A cjamine la cjere e a sintî che tu cresj a ti clame a fâ fieste cun jei a contâ la tô vite ch'a è bessole e di ducj a è musiche gnove: tu seis tu e tu e tu… Sestu om o furmie? sestu ale o une fôe? tu seis 'un' tu seis 'dut' tu seis gote e mâr |
Uomo o formica Come il fumo mi alzo leggero come lui caldo e leggero ome lui da legna a fuoco da uomo a preghiera La terra cammina e con lei si muovono il giorno e la notte, cammina e si ferma a mostrare le stagioni le giornate le ore Sei uomo o formica? Sei ala o una foglia? Tu sei l'uno tu sei il tutto tu sei goccia e mare La Terra cammina come una madre giusta che sa tutto dei suoi figli e li cerca li porta li ascolta canta per loro canta per loro La terra cammina e a sentire che cresci ti chiama a fare festa con lei a raccontare la tua vita che è sola tua e di tutti ed è musica nuova: sei tu, e tu, e tu… Sei uomo o formica? Sei ala o sei foglia? Tu sei l'uno tu sei il tutto tu sei goccia e mare |